EPILOGÁL, -Ă, epilogali, -e, adj. (Rar) Cu caracter de epilog. – Epilog + suf. -al. (Sursa: DEX '98 )
epilogál adj. m., pl. epilogáli; f. sg. epilogálă, pl. epilogále (Sursa: Ortografic )
| epilogal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epilogal | epilogalul | epilogală | epilogala |
| plural | epilogali | epilogalii | epilogale | epilogalele |
| genitiv-dativ | singular | epilogal | epilogalului | epilogale | epilogalei |
| plural | epilogali | epilogalilor | epilogale | epilogalelor |
| vocativ | singular | epilogalule | epilogalo |
| plural | epilogalilor | epilogalelor |
