Maramureşul, locul care îşi invită vizitatorii într-un alt timp

Maramureşul este zona care păstrează cel mai bine tradiţiile, obiceiurile, portul şi arta populară românească. Cineva spunea despre Maramureş că este un muzeu în aer liber, iar viaţa de zi cu zi a satului maramureşan este o adevărată întoarcere în timp. Casele şi porţile maramureşene, celebre în toată lumea, vechile biserici şi Cimitirul Vesel de la Săpânţa, dar şi frumuseţea peisajelor fac din Maramureş o zonă foarte căutată de turişti.

Maramureşul vine cu o ofertă turistică foarte variată şi care acoperă întreg anul. Pentru cei care nu pot renunţa la luxul cotidian, zona dispune de un număr mare de vile şi hoteluri, amplasate în special în zona oraşelor. Adevărata atracţie a zonei este însă turismul rural. Vorbim despre casele tradiţionale din lemn transformate în pensiuni agroturistice.

Cimitirul Vesel din Săpânţa

Cimitirul Vesel din Săpânţa este obiectivul turistic maramureşean cel mai cunoscut în lume. El a fost plasat pe primul loc în topul monumentelor funerare din Europa şi pe al doilea din lume, după „Valea Regilor”. Făcând o scurtă incursiune în istorie aflăm că el a apărut pe la mijlocul anilor 1930, fiind opera artistului popular Stan Ion Pătraş. Mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn, sculptate în stilul său caracteristic. Fiecare cruce are şi o scurtă poezie, câteva rime simple, între 7 şi 17 versuri. În partea de sus a fiecărei cruci, există un basorelief cu o scenă din viaţa celui decedat. După ce crucea este sculptată, ea este pictată de obicei cu un fundal albastru, aşa numitul „albastru de Săpânţa“.

Bijuterii ale artei populare

Una din atracţiile turistice maramureşene sunt şi bisericile de lemn, cele mai multe dintre ele fiind bijuterii ale artei populare. Tocmai de aceea opt dintre ele au fost şi introduse în patrimoniul UNESCO. Aici găsim biserica mânăstirii Bârsana, care este cea mai înaltă construcţie din lemn (62 de metri), şi biserica de la Ieud, cea mai veche biserică din lemn, ea datând din anul 1364. Tot aici se află şi Mănăstirea Sf. Ana Rohia, ultima reşedinţă a monahului şi filosofului Nicolae Steinhardt, călugărit aici cu numele de Nicolae. Ea adăposteşte un muzeu cu icoane pe sticlă şi lemn din secolele XVIII-XIX, o bibliotecă care adăposteşte 250.000 volume şi un atelier de sculptură.  

Casa, imaginea sufletului

Casa maramureşeană este o minunăţie ieşită din dalta cioplitorilor în lemn. Acoperite în general cu şindrilă, ele păstrează încă tradiţia. Sunt aranjate la interior simplu, iar lemnul este prezent oriunde te-ai uita. Pereţii casei sunt ornaţi cu prosoape brodate cu motive populare. Mobilierul este simplu şi de cele mai multe ori lucrat manual. O masă aşezată în colţul camerei, câteva bănci de lemn. Busuiocul, crucea, dar şi lăzile cu zestre sunt nelipsite. Războiul de ţesut reprezintă un alt element decorativ important.

Liniştea de pe Valea Izei

În inima Maramureşului, pe Valea Izei, găsim un ţinut de poveste. Valea Izei este una dintre axele turismului în zona Maramureşul istoric.

În salba de sate de pe firul văii, care îşi păstrează încă aerul patriarhal, turiştii pot admira morile de apă şi vâltorile folosite pentru spălatul rufelor.

Vâltoarea este un vas conic din scanduri, aşezat pe albia unui râu, în care sunt spălate cu ajutorul bulelor de aer cergile, sumanele şi covoarele. Şi dacă tot vorbim despre mori de apă şi vâltori, trebuie să amintim şi despre celebra horincă de Maramureş, vestită peste mări şi ţări. În zonă se află şi două rezervaţii naturale: Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei şi Izvorul Bătrâna sau Ponorul Izei. Plimbarea pe Valea Izei se încheie în localitatea Vadu Izei, devenită celebră pentru porţile sale de lemn. De aici, drumul poate continua spre Sighetul Marmaţiei şi Săpânţa sau pe Valea Vişeului şi Valea Vaserului, unde aşteaptă Mocaniţa, vechiul tren cu aburi.

Valea Izei se află pe lista siturilor de importanţă comunitară, făcând parte din Situl Natura 2000, datorită habitatelor rare şi a speciilor de plante şi animale de interes ştiinţific.

Izvoarele minerale de la Botiza

Una dintre cele mai cunoscute localităţi de pe Valea Izei este Botiza. În jurul izvoarelor minerale, care oferă atât apă minerală feruginoasă, cât şi sulfuroasă, s-au construit băi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale. Din cele şapte izvoare minerale prezente pe teritoriul comunei, în prezent sunt valorificate doar două, acestea fiind şi mai uşor accesibile, fiind situate pe Valea Sasului la 4-6 km de centrul comunei. În zona cunoscută de localnici ca "La Zezuini" sau "La Vizuini" se află trei peşteri verticale în calcar, cea mai mare având o lungime de 12 metri şi o lăţime de 3,5 metri şi aflându-se la 10 metri adâncime. Şi horincile (cazanele de horincă) din Botiza au devenit un punct de atracţie pentru turiştii care vin în comună.

Castelele Appafi şi Teleki

Cei care ajung în judeţul Maramureş îşi pot rezerva puţin timp şi pentru a trece pe la castelele Apaffi şi Teleki, măcar pentru istoria lor. Castelul Apaffi este situat în comuna Rona de Sus. El a fost construit pentru ca proprietarii să îl folosească atunci când veneau la vânătoare în regiune. În secolul XVII voievodul Apaffy a devenit proprietarul acestui domeniu, interesat de minele de sare din regiune. Cu toate că se păstrează şi astăzi înfăţişarea vechiului castel, doar subsolul şi o cameră au ramas neatinse din structura vechii clădiri. Castelul Teleki este situat în localitatea Pribileşti din  judeţul Maramures şi are o vechime de aproape 300 de ani. A aparţinut familiei Teleski până în 1949.

Ofertă variată în staţiunea Borşa

În mijlocul peisajelor alpine, se află una dintre cele mai importante staţiuni din nordul României, staţiunea Borşa, situată la o altitudine de 850 de metri. Datorită poziţionării, a pădurilor mereu înverzite şi a aerului, mulţi vin aici pentru a-şi trata afecţiunile pulmonare. Ca în multe locuri din România, tratamentele se bazează adesea pe remedii naturale şi ape minerale, dar aici includ şi mofetele. Sunt recomandate apele minerale cu fier, calciu şi magneziu, pentru cei cu probleme digestive, renale sau urinale. Regiunea se potriveşte şi iubitorilor de sporturi. Borşa se află între două arii protejate,  Parcul Natural din Munţii Maramureş şi Parcul Naţional din Munţii Rodnei.

Vacanţă la  Ocna Şugatag

Situată într-un decor natural deosebit, la poalele Munţilor Gutâi, comuna Ocna Şugatag este foarte căutată de turişti. Datorită poziţiei sale geografice în Depresiunea Maramureşului, a resurselor naturale reprezentate de apelor cloro-sodice şi beneficiind de factori climaterici specifici comuna Ocna Şugatag a devenit renumită pentru tratamentul afecţiunilor reumatismale, a asteniei, surmenajului şi pentru combaterea proceselor inflamatorii cronice. În Ocna Şugatag se poate ajunge pe şosea urmând drumul naţional DN18 care leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei sau pe calea ferată până în gara din oraţul Sighetu Marmaţiei de unde se poate lua maşina până în staţiune.

Staţiunea dispune de:

• ape minerale clorurate, sodice şi calcinate;

• două bazine mari şi unul mic cu apă minerală rece pentru băi şi aerohelioterapie;

• instalaţii pentru electroterapie;

• instalaţii cu aerosol;

• două bazine şi trei vane cu ape minerale încălzite;

• instalaţii pentru fizioterapie;

• împachetări cu parafină;

• dus subacval şi băi galvanice;

În localitatea Dragomireşti, situat pe Valea Izei, se găseşte primul muzeu din România dedicat exclusiv femeii. El surprinde prin exponatele sale ocupaţiile femeilor pe întreg parcursul vieţii. Muzeul, aflat într-o casă tradiţională de brad rotund, este deschis permanent.